Stresul la copii și cum să îl combatem

“Stresul este un laborator de studiu care ne învaţă mereu cum să rezolvăm cu succes dificultăţile pe care le întâmpinăm în viaţă.”

Nu este un secret că stresul face parte din viața noastră, dar chiar și din viața copiilor încă de mici. Supărare, frustrare, irascibilitate, furie sau nevoia de a sta mai mult timp în brațele părinților, de a primi mai multă atenție sunt doar câteva dintre stările prin care copiii pot trece în situații de stres. Încă de mici, de la primele vârste întâmpină probleme cu stresul. Unele cauze ale stresului sunt chiar dispozitivele mobile. Copiii micuți s-ar putea întoarce la comportamente pe care le depășiseră deja, probleme deja existente, mersul la grădiniță și acomodarea, diverse conflicte în familie, scene din afara casei, etc. În urma stresului la copiii mici putem vorbi de accidente în rutina legată de mersul la toaletă, urinat în pat sau stări de spaimă asociate separării de părinți sau de îngrijitori. E posibil să aibă accese de furie sau dificultăți în a dormi.

 

Cum recunoaștem un copil stresat?

  • Este obosit.
  • Este fără zâmbet.
  • Este iritabil.
  • Plânge mult sau strigă.

5 Motive pentru care copiii sunt stresați:

  • Trezitul devreme
  • Somn cu pauze multe
  • Acomodare mediu nou
  • Un mediu gălăgios
  • Solicitări diverse

„Ai încercat. Ai eşuat. Nu contează. Încearcă din nou. Eşuează din nou. Eşuează mai bine.”- (Samuel Beckett)

Cum ajutăm un copil stresat?

  • Cu un program lejer
  • Cu multă joacă
  • Timp petrecut împreună
  • Joacă în natură și explorare
  • Ascultare. Încurajare
  • Limitarea dispozitivelor mobile și a televizorului
  • Iubire necondiționată
  • Mișcare
  • Povești terapeutice

„Nu este nicio prietenie, nicio dragoste precum cea a parintelui pentru copilul sau.” – Henry Ward Beecher

 

Traumele sunt experiențe interne de ruptură (”splitare”) produse de experiențe dificile care generează trăiri copleșitoare pentru psihicul nostru. Datorită acestora, psihicul este forțat să funcționeze într-o anumită măsură pe baza unor mecanisme de avarie, numite de ”supraviețuire”, ca să poată continua să existe și să se dezvolte. Astfel, resursele și capacitățile de la momentul experienței dificile, adverse, sunt ”reorientate”, iar asta se face cu consum de energie și chiar cu blocarea unora dintre resurse și capacități. De aceea, dezvoltarea noastră va fi deficitară pe anumite paliere de funcționare. Psihicul se va modela astfel încât să facă față trăirii copleșitoare care se ”încapsulează” în el (din punct de vedere neurologic este o activare intensă a creierului reptilian, a cărui responsabilitate este supraviețuirea noastră, fără contribuția creierului mare, unde se află capacitățile raționale, verbale). Astfel, este obligat să se apere continuu de el însuși, ceea ce presupune ca procesele psihice să nu se desfășoare sau să nu evolueze la capacitatea pentru care sunt predispuse prin construcția noastră. Deci, putem înțelege acum mai ușor cât de importante sunt efectele traumatizării timpurii, atunci când aceste procese – fizice și psihice, deopotrivă – sunt în plină evoluție. De aceea, aceste experiențe adverse timpurii care generează rupturi (traume) își pun amprenta asupra întregii noastre vieți, deoarece mecanismele noastre de funcționare bazală riscă să fie alterate, cu posibilități limitate de recuperare ulterioară.”  – Psiholog Raluca Butnaru


Sperăm că ți-a plăcut. Share, să ducem mesajul mai departe!
O să îți placă și pe tărâmul nostru BeMindful Kids, dacă pășești cu încredere.

Pe data viitoare!